Ganduri...

     Cand simti ca viata se scurge asemeni unor picaturi de ploaie intr-un tarziu amurg...Cand totul iti pare fad si existenta insasi se denigreaza si nu mai stii cand ai inceput si unde anume s-a terminat...Incotro s-o apuci?Mai exista vreun drum in care sa te regasesti si sa simti ca esti cu adevarat implinita?

      Existenta insasi e un anume tablou al incoerentelor, al implinirilor si esecurilor, al iluziilor si al dezamagirilor.

Intensitatea existentei poate fi simtita doar traind intr-un tablou de puzzle din care lipsesc piese, cautandu-le, dam un sens intregii noastre vieti iar cand in sfarsit le-am gasit realizam ca dupa atata truda,ciclul vietii noastre s-a incheiat...Piesele dupa care alergam in decursul intregii noastre existente sunt de fapt fericirea si implinirea sufleteasca care se concretizeaza in mod diferit pentru fiecare dintre noi, fiecare percepe acest sentiment intr-o alta lumina...Adevaratele piese pe care le cautam?Ce cautam de fapt intreaga viata?Oare nu cautam prea mult si in zadar?Oare nu cautam unde nu trebuie?Oare de ce avem nevoie pentru ca viata noastra sa se armonizeze?

         Postura ta in fata acestei existente este aceea de a intretine iubirea si de a-i satisface nevoia acesteia de a fi simtita si cultivata de catre cineva... Pentru ca asa se manifesta iubirea, e dependenta de cineva capabil sa o simta si sa o daruiasca mai departe inzecit. Cred ca pentru a trai iubirea este necesar sa o primim, insa avem iubire indeajuns, solutia este sa o exprimam si sa o manifestam, deci daruind iubire putem trai in iubire.

          Viata nu reprezinta evenimente indeplinite automat si inconstient, nu este un tipar care trebuie parcurs. Viata se cere a fi o experienta vie si constienta, o constientizare din partea ta ca o detii si ca o experimentezi. Nu mai consuma viata ci regaseste-o in tine, acolo unde ea exista vesnic. Viata e o ocazie, o sansa pe care parca ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina!