Inca gandesc...meditez...astept...nu stiu exact ce...
Ma cuprinde o imensa disperare...nu gasesc nici un sens...e ca si cum as lupta cu mine insami...
Dar nu...m-am saturat sa lupt...m-am saturat sa lupt fara vreun scop anume...oare ce inseamna sa traiesti?suferinta...?singuratate...?..si...muuultee minciuni...cu cat gandesc si cunosc mai mult ma afund in desertul disperarii...
Vreau sa dau un sens vietii mele...vreau sa schimb tot ce ma inconjoara...dar nu reusesc decat sa ma adancesc intr-o prapastie de ganduri...
Simt ca nu am aer...nu pot respira...ma apasa atat de multe lucruri...psihicul meu e intr-o continua cearta cu sentimentele...si stiu ca are dreptate...stiu...dar am obosit sa ma tot contrazic...prea multe contradictii zac in mine..
As vrea sa pot iesi din propriul meu eu si sa pot vedea si analiza lucrurile din afara...poate asa nu m-as mai lasa amagita...e atat de usor sa analizezi lucrurile din afara, fara ca nici un factor interior sa te faca vulnerabila...ar fi atat de usor daca as inceta sa mai fiu eu pentru cateva clipe...
Zabovesc ratacindu-ma printre ganduri...si am pierdut de mult sirul...nu gasesc raspunsuri ci doar intrebari pentru care din nou trebuie sa caut raspunsuri ... si asa traiesc intr-un continuu deja-vu ce-mi consuma fiinta pana la epuizare...
As vrea sa uit de tot...Sa ma uit complet...Sa nu mai stiu nimic din ce ma relationeaza cu aceasta lume...Imi doresc de multe ori sa nu mai stiu nimic,nici macar sa stiu ca nu stiu nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu